samanta-blog

Fără îngrijiri speciale

Pachira este o plantă potrivită pentru începători, deoarece nu necesită nici un fel de îngrijiri deosebite. Ea rezistă un timp şi la udarea prea abundentă, la fel cum nici câteva zile de secetă n-o răpun. Totuşi, este bine să udaţi planta cu măsură, căci în ciuda denumirii sale „aquatica“ nu îi place apa foarte multă, mai ales când nu este foarte cald (iarna). Vara, lăsaţi pământul să se zvânte uşor între două udări, dar să nu fie niciodată uscat de tot. Pentru a-i asigura o umiditate aşa cum îi place, pulverizaţi-i frunzele cu apă călduţă cel puţin o dată pe săptămână. Apa să nu băltească în farfurioară; după udare, goliţi-o dacă este cazul. Plantei îi place lumina, dar dacă o ţineţi vara în soare direct, frunzele se vor arde şi vor căpăta pete maronii. Cea mai bună este lumina indirectă (semiumbră). Feriţi-o de curenţii de aer, calzi sau reci deopotrivă. Iarna, n-o ţineţi foarte aproape de calorifer; vara, n-o plasaţi în raza aparatului de aer condiţionat. Fertilizaţi-o o dată pe lună cu un fertilizator universal. Transplantaţi-o într-un ghiveci mai mare primăvara, pentru ca rădăcinile să aibă loc. Cu cât ghiveciul este mai mare, cu atât Pachira va creşte mai înaltă; dacă vreţi să rămână scundă, creşteţi foarte puţin diametrul ghiveciului. În plus, tăiaţi frunzele prea mari.
Unii consideră că împletirea tulpinilor mai multor plante este de fapt o chinuire, deoarece Pachira nu este un bonsai, aşa că preferă exemplarele care sunt plantate câte unul în ghiveci. Acestea seamănă de fapt ca aspect cu Schaefflera şi sunt mult mai ieftine.
Pachira se înmulţeşte prin seminţe şi prin butaşi. Când observaţi că planta dă noi lăstari pe tulpină, îndepărtaţi-i cu grijă şi transplantaţi-i în pământ. Cu puţin noroc, veţi deveni proprietarul unei noi Pachire.
Chiar dacă nu vă va aduce bani, Pachira vă va crea, cu siguranţă, o mică oază de verdeaţă.